Orice aplicație de evidența cheltuielilor are aceeași problemă: notarea unei tranzacții durează prea mult.
Deschizi aplicația, apeși „adaugă", alegi o categorie, scrii o sumă, poate ajustezi data, apoi apeși salvează. Șase atingeri, dacă ești rapid. Le faci de patru ori pe zi, timp de două săptămâni, și te oprești.
Am renunțat și eu, de câteva ori, la aplicațiile altora.
Așa că în Monavo scrii un singur rând — cafea 15 — și atât. Fără listă de ales, fără confirmare. O linie, o trimitere, salvat.
Exemplele de mai jos sunt scrise exact așa cum le-ai tasta, cu sume plauzibile pentru 2026:
cafea 15 → Mâncare · −15 lei
benzina 380 → Transport · −380 lei
piata 120 → Mâncare · −120 lei
abonament stb 80 → Transport · −80 lei
intretinere 450 → Casă · −450 lei
bacsis 20 → Mâncare · −20 lei
farmacie 85 → Sănătate · −85 lei
salariu 5200 → Venit · +5200 lei
Ultimul rând nu e o greșeală: „salariu" e recunoscut ca venit, deci suma intră cu plus, nu cu minus. Nu trebuie să comuți nimic înainte.
Diacriticele sunt opționale. piata 120 și piață 120 ajung în același loc — potrivirea ignoră diacriticele, pentru că nimeni nu comută tastatura ca să-și noteze cumpărăturile.
Concret, de la deschidere la salvat:
benzina 380.Nu există pas de confirmare. Tranzacția e deja salvată în momentul în care o vezi; corectura, dacă e nevoie, se face după.
Partea grea nu e cafea 15. Sunt cazurile din jurul ei.
Cantități care arată ca prețuri. La piață scrii firesc 2 kg cartofi 18. Sunt două numere, iar unul e o cantitate. Unitățile de măsură sunt eliminate întâi, așa că rămâne 18 lei — nu 2.
Zecimale cu virgulă. În română se scrie 13,50, nu 13.50. Ambele merg.
Mii cu punct. Ăsta e cel care încurcă aproape orice aplicație internațională: în română 2.500 înseamnă două mii cinci sute, iar în engleză înseamnă doi virgulă cinci. Dacă ai aplicația pe română, chirie 2.500 se salvează ca 2.500 de lei, nu ca 2,50. Merge și forma completă, 4.999,99, și cea fără separator, chirie 2500.
Mai multe numere fără unități. La abonament 12 luni 600, regula e simplă: când un număr e de cel puțin zece ori mai mare decât celălalt, ăla e prețul. Rezultat: 600 lei, nu 12.
O sumă cu zecimale printre întregi. La netflix 55,99 pe 12 luni câștigă zecimala — 55,99 — pentru că zecimalele înseamnă aproape întotdeauna preț.
Altă valută. hotel 120 eur își păstrează valuta, iar conversia în lei se face la cursul zilei și rămâne înghețată la suma din ziua aceea. Nu se rescrie retroactiv când se mișcă cursul.
Sunt reguli plictisitoare. Dar exact ele fac diferența între „notez repede" și „mai bine deschid altceva".
Soluția evidentă ar fi să trimiți fiecare linie către un model de limbaj. Funcționează, dar se strică în trei feluri: latență (jumătate de secundă până la două, de fiecare dată), cost (fiecare tranzacție costă bani) și offline (fără semnal, aplicația se oprește — inclusiv la subsol, la Kaufland).
Deci AI-ul nu poate fi sistemul. Trebuie să fie rezerva.
Fiecare linie e analizată întâi local, pe telefon, fără rețea. Se extrage suma, apoi se caută categoria printr-un lanț de reguli — prima potrivire câștigă:
cafea → Mâncare, benzina → Transport);Dacă nimic nu se potrivește, abia atunci se apelează AI — și nu cu linia brută:
sushi 140 → se trimite doar sushi <sumă>
Numărul nu părăsește telefonul. Modelul vede textul și lista ta de categorii, atât. Returnează o categorie; suma e atribuită local. Rezultatul se salvează, deci data viitoare sushi se rezolvă instant, fără rețea.
Tiparul e constant: în prima săptămână o parte din linii ajung la AI, în a doua mult mai puține, iar după o lună aproape deloc. Vocabularul tău de cheltuieli e mai mic decât crezi — aceleași douăzeci de lucruri, la nesfârșit.
Corecțiile se rețin fără cifre: cafea 15 și cafea 22 sunt, amândouă, „cafea". Corectezi o dată, se aplică peste tot.
Treaba AI-ului, aici, e să se facă pe sine inutil. Și reușește.
Nu e o politică, e o constrângere: sumele nu părăsesc niciodată telefonul, se trimit doar textul și numele categoriilor, corecțiile rămân locale, iar numărul de apeluri scade de la o săptămână la alta. Nu ai nevoie de cont ca să folosești nimic din toate astea.
Adăugarea rapidă e pentru ce e neprevăzut. Chiria, întreținerea, abonamentul la sală sau la Netflix se întâmplă oricum, în fiecare lună, la aceeași dată — pe alea le treci o dată la facturi recurente și se adaugă singure, cu un memento opțional în seara dinainte.
Merită separate de la început: dacă tastezi manual și chirie 2500, și cafea 15, o să te plictisești de partea previzibilă și o să renunți la amândouă.
Dacă vrei să notezi o cheltuială împărțită pe trei categorii, sau să atașezi un bon, sau să pui o dată din urmă cu două săptămâni, o linie de text nu e locul. Pentru astea există formularul normal de adăugare, cu toate câmpurile. Adăugarea rapidă acoperă cazul obișnuit — nu toate cazurile.
La fel, dacă ești genul care oricum ține un fișier Excel și îi place, n-ai nevoie de asta.
Adăugările manuale sunt nelimitate, mereu. Partea „inteligentă" — cea care rezolvă termeni pe care nu i-a mai văzut — are o limită lunară: 100 pe planul gratuit, 500 pe Pro. În practică, limita se atinge greu, tocmai pentru că sistemul apelează AI din ce în ce mai rar pe măsură ce îți învață vocabularul.
Când limita se termină, aplicația nu se blochează: tranzacția se salvează oricum, la „Altele", și o recategorisești dintr-o atingere.
Nu. piata și piață duc în același loc.
Da, pentru tot ce a mai văzut. Un termen complet nou, fără semnal, ajunge la „Altele" și îl poți muta când vrei.
Da. salariu 5200 intră cu plus. La fel „bonus", „chirie încasată" sau orice categorie de venit pe care ți-o faci singur.
Monavo este o aplicație personală de evidența cheltuielilor, disponibilă pe iOS și Android. Gratuită, cu funcții premium opționale. De ce Monavo nu se conectează la banca ta →
Fără cont. Fără conectare bancară. Fără reclame. Doar descarci și pornești.