Prima întrebare pe care și-o pune oricine începe să-și noteze cheltuielile nu e „cât cheltui”, ci „unde pun asta?”. Dacă răspunsul cere mai mult de o secundă, în a doua lună nu mai pune nimic nicăieri. Lista de categorii nu e un detaliu de organizare; e diferența dintre o evidență care ține și una care moare în săptămâna a treia.
Modelele de buget vin cu 25–40 de categorii, pentru că așa arată complet. Completul ăsta se plătește la fiecare bon: pâinea e „mâncare” sau „cumpărături”? Cafeaua de la birou e „mâncare” sau „ieșiri”? Benzina pentru drumul la părinți e „transport” sau „familie”? Fiecare întrebare durează două secunde, și două secunde înmulțite cu treizeci de bonuri pe săptămână sunt exact fricțiunea care te face să amâni notatul pe seară, apoi pe mâine, apoi deloc.
Ce am ajuns să folosesc și ce recomand pentru început. Numele sunt ale mele; poți schimba orice, dar nu numărul.
Observă ce lipsește. „Economii” nu e o cheltuială, e ce rămâne. „Transferuri” între conturile tale nu sunt cheltuieli deloc. „Cash” nu e o categorie, e o metodă de plată: banii scoși de la bancomat se notează când îi cheltui, nu când îi scoți.
Când e cea mai mare din listă două luni la rând și vrei să vezi înăuntru. „Casă” se desface firesc în chirie și utilități; „mâncare” în acasă și comenzi; „transport” în mașină și restul. Desfaci una, nu toate, și o desfaci după ce ai date, nu înainte. O categorie nouă pusă „ca să fie” e o întrebare în plus la fiecare bon.
Dacă țineți evidența împreună, lista trebuie să fie una singură, cu aceleași nume pe amândouă telefoanele, altfel „Mâncare” la tine și „Cumpărături” la el ajung două categorii care înseamnă același lucru. Mai contează o etichetă în plus, comun sau personal, despre care am scris în cheltuieli comune fără cont comun; pentru toată gospodăria, cu copii cu tot, e bugetul de familie.
Categoriile se aleg singure din ce scrii: cafea 15 ajunge la Ieșit în oraș, benzină 250 la categoria de transport, iar dacă a nimerit greșit, corectezi o dată și data viitoare ajunge unde ai ales. Lista implicită e scurtă și o poți redenumi sau completa; în doi, o categorie adăugată pe un telefon apare și pe celălalt. Cum funcționează notatul dintr-o singură linie e explicat în adăugarea rapidă, iar metoda de ansamblu, de la prima lună încolo, în cum îți ții evidența cheltuielilor.
Între cinci și opt la început. Sub cinci nu mai vezi nimic în grafice; peste zece începi să te întrebi la fiecare bon unde intră. Desfaci o categorie doar după ce ai două luni de date și vezi că e cea mai mare.
Nu. Economiile sunt ce rămâne după cheltuieli, sau o sumă pe care o muți deoparte la început de lună. Dacă le pui între categorii, totalul cheltuielilor iese umflat și bugetul nu mai spune adevărul.
Nicăieri, în momentul retragerii. Îi notezi când îi cheltui, la categoria reală — piață, taxi, bacșiș. O retragere de 500 de lei notată ca „cash” ascunde zece cheltuieli pe care n-o să le mai vezi niciodată.
Da, și merită să fie aceeași, ca să poți compara lunile. Tabelul Excel de cheltuieli de pe site și lista din Monavo se pot potrivi una cu alta redenumind categoriile.
Monavo e o aplicație personală de evidența cheltuielilor pentru iOS și Android. Gratuită, cu datele păstrate local, fără conectare bancară. Cum îți ții evidența cheltuielilor, de la prima lună →
Fără cont. Fără conectare bancară. Fără reclame. Doar descarci și pornești.