Modelul cel mai răspândit de la noi arată așa: salariul intră într-un cont la BT, BCR sau ING, o parte pleacă pe Revolut pentru cheltuielile de zi cu zi, iar din când în când scoți cash de la bancomat pentru piață și pentru ce nu se plătește cu cardul. Trei „buzunare”, fiecare cu aplicația lui, fiecare cu graficul lui de cheltuieli. Și niciunul nu răspunde la întrebarea simplă: pe ce s-au dus banii luna asta?
Analiza din Revolut e bună la ce vede: tranzacțiile făcute din Revolut. Alimentarea lunară de 2.000 de lei apare acolo ca un venit, iar în aplicația băncii ca o singură ieșire numită „transfer”, fără nicio categorie. Aplicația băncii vede chiria și facturile, dar nu vede ce ai făcut cu cei 2.000. Bancomatul vede o retragere de 500 de lei, nu cele zece cumpărături de după. Aduni cele trei grafice și obții o imagine cu suprapuneri și găuri, nu un total.
Nu e un defect al vreuneia. Fiecare aplicație e construită să-ți arate contul ei. Problema apare pentru că viața financiară a unui om obișnuit nu mai stă într-un singur cont, iar aplicațiile bancare n-au fost gândite pentru asta.
Aplicațiile cu open banking, cum e Money in Motion, rezolvă o parte: se conectează la mai multe bănci și pun tranzacțiile la un loc. Dar cash-ul rămâne în afara oricărui agregator prin construcție — nu e într-un cont — iar transferurile între conturile tale trebuie recunoscute și scoase din calcul, altfel se numără de două ori. Am pus cele două abordări față în față, cu tabel.
Cea mai simplă soluție nu adună conturi; adună cheltuieli. Notezi fiecare cheltuială, în momentul în care o faci, într-un singur loc, indiferent dacă a plecat de pe cardul băncii, de pe Revolut sau din portofel. Trei reguli o fac să funcționeze:
Ce obții e totalul pe care nu ți-l dă nicio aplicație bancară: cât ai cheltuit, pe ce, din toate buzunarele la un loc. Extrasul fiecărui cont rămâne ce e — o verificare la sfârșit de lună, nu sursa adevărului.
Scrii cafea 15 pe drum, piață 120 cu banii scoși ieri, chirie 2400 în ziua în care pleacă; toate ajung în același buget, cu aceleași categorii. Nu conectezi niciun cont, așa că nu contează câte ai și la câte bănci. Dacă ai plătit în euro sau în altă monedă, cheltuiala își păstrează moneda și e convertită în lei la cursul zilei. Ce nu face: nu importă nimic singură. Dacă vrei să vezi toate conturile fără să notezi, pagina despre Money in Motion e cea potrivită, nu asta.
Restul metodei — cât de puține categorii, cum nu moare obiceiul în săptămâna a treia — e în cum îți ții evidența cheltuielilor; ce se pierde între conturi și cash e în banii care nu apar în extras.
Doar pe cele făcute din Revolut. Ce plătești de pe cardul băncii, din cash sau prin transfer din contul de salariu nu apare acolo, iar alimentarea contului Revolut apare ca venit, nu ca ce ai făcut cu ea.
Nu-l nota ca pe o cheltuială. Transferurile între conturile tale mută bani, nu îi cheltuiesc; se notează cheltuiala de după, din Revolut, la categoria ei.
Agregatoarele cu open banking văd banca și Revolut, dar nu cash-ul. Aplicațiile în care notezi tu văd tot, pentru că nu depind de sursă; Monavo e una dintre ele. Comparația e în articolul Monavo vs. Money in Motion.
Le notezi în euro; o aplicație cu mai multe monede le convertește în lei la cursul zilei și le păstrează în categorie alături de restul. În Monavo scrii „netflix 13.49 eur” și atât.
Monavo e o aplicație personală de evidența cheltuielilor pentru iOS și Android. Gratuită, cu datele păstrate local, fără conectare bancară. Unde se duc banii care nu apar în extras →
Fără cont. Fără conectare bancară. Fără reclame. Doar descarci și pornești.